Boli ale caprinei

Antraxul - boală comună mai multor specii DescriereProfilaxie Antraxul este o boala infecţioasă, produsă de Bacillus anthracis, ce afectează majoritatea speciilor de mamifere domestice sau sălbatice şi omul.

Evoluează clinic de regula septicemic cu febra, tulburări generale, circulatorii. Respiratorii şi digestive: morfopatologic se caracterizează prin edeme serohemoragice în ţesutul conjunctiv subcutanat, hemoragii subseroase, aspectul asfixic al sângelui, hipertrofia şi ramolismentul pulpei splenice. Este cunoscut şi sub denumirile de dalac, buba neagră, cărbune sau pustula malignă. Antraxul a fost descris încă din antichitate, atât la animale cât şi la om. Antraxul este una din cele mai răspândite boli ale animalelor, dar incidenta sa variază foarte mult de la o zona geografica la alta.

Antraxul evoluează endemic în zonele tropicale şi sub-tropicale. Sunt receptive la infecţia naturală cu Bacillus anthracis toate animalele homeoterme, artrita artroso a articulațiilor mici ale mâinilor nu în egala măsură.

Educație medicală veterinară

Cele mai receptive sunt ovinele şi caprinele, urmate în ordine de taurine, cabaline, bubaline, camelide, cervidee şi alte ierbivore domestice sau sălbatice. Porcul pitic şi, se pare, unele rase algeriene de oi poseda o rezistenta genetică faţă de infecţia cărbunoasă. La om se întâlnesc atât forme localizate, boli ale caprinei evoluţie mai uşoara, cât şi forme septicemice, mortale.

Animalele boli ale caprinei, din rase perfecţionate, sau cele stresate, sunt mai sensibile.

Antraxul (Dalac)

În general antraxul se caracterizează printr-o evoluţie rapidă, febrilă şi mortală, dar în funcţie de doza infectantă, poarta de intrare şi rezistenţa organismelor, pot exista şi alte tipuri evolutive. Profilaxia generală în antrax vizează în primul rând evitarea contaminării solului cu Bacillus anthracis şi implicit evitarea contaminării furajelor.

Pentru realizarea acestui deziderat, de cea mai mare importanta este ecarisarea corectă a tuturor cadavrelor. Se ştie că un singur cadavru cu antrax abandonat pe o păşune poate să contamineze o mare suprafaţă de teren şi să pericliteze sănătatea animalelor ce vor păşuna pe acest teren, timp de mai multe decenii. Pentru profilaxia antraxului, alături de masurile generale, imunoprofilaxia este indispensabilă. La nivelul Uniunii Europene nu este instituit un laborator de referinţă.

Artrita - encefalita caprină DescriereProfilaxie Este produsă de un lentivirus al caprinelor AECVcare induce semne nervoase, pneumonie interstiţială la şi artrită respectiv mastită, cu evoluţie progresivă.

Artrita-encefalita caprină, la ora actuală, conform datelor de supraveghere serologică pare a fi, boli ale caprinei în întreaga lume. Difuzarea rapidă a bolii a fost favorizată de furajarea tineretului cu lapte de colectură. Sunt receptive caprinele, fiind delimitate două sindroame, acela de encefalomielită, la iezii de luni şi acela de artrită, la animalele în vârstă de peste 12 luni.

Virusul se transmite în perioada neonatală prin colostru sau prin lapte. Combatere: separarea animalelor afectate de cele sănătoase este singura măsură fezabilă. Profilaxie specifică nu există.

Testul de imunodifuzie poate fi utilizat pentru monitorizarea statusului efectivului. La nivelul Uniunii Europene nu există laborator comunitar de referinţă. Bruceloza la ovine și caprine, respectiv infecţia cu Brucella melitensis DescriereProfilaxie Bruceloza oilor şi caprelor B. Cele mai afectate ţări din Europa par să fie Grecia, Italia, Spania şi Portugalia, în care sunt prezente cele trei biovarietăţi de Br.

În România nu a fost semnalată până în prezent. Transmiterea bolii se face pe cale genitală sau digestivă.

Ce este Bruceloza? Transmitere, simptome, tratament | Bioclinica

Sunt foarte bogate în brucele învelitorile fetale, lichidele fetale, avortonii, secreţiile uterine, laptele şi mai puţin alte secreţii sau excreţii. Principala manifestare clinică a bolii este avortul, cu sau fără semne prodromale, de regulă începând din a treia lună de gestatie şi pana în luna a cincea. Nu toate oile sau caprele infectate avorteaza.

Mamitele brucelice sunt frecvente la oi şi capre mamitele, acestea sunt evidente clinic prin aspectul inflamat al cel putin unui compartiment mamar, cu prezenta de noduli inflamatori de marimea unei nuci şi cu sccretie lactată modificată, zeroasa, cu grunj şi sau flocoane.

Eliminarea de brucele prin lapte la capre persista luni de zile, în timp ce la oi încetează relativ curând. La masculi evoluează în majoritatea cazurilor inaparent, eventual cu infertilitate, şi numai uneori se exprimă prin orhite sau orhiepididimite.

O familie fericită

Atat la femele, cât şi la masculi există şi localizări extragenitale: artrite, spondilite lombo-sacrale, bursite, tenosinovite.

Profilaxie de cea mai mare importanţă este evitarea introducerii bolii în ţară prin importul de animale infectate. În cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală funcţionează Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Bruceloză, coordonat de către doamna  dr.

Echinococoza DescriereProfilaxie Echinococoza este o zoonoză parazitară cauzată de adultul sau de stadiile larvare ale cestodelor din genul Echinococcus, care face parte din subfamilia Echinococcina.

Nieznanyklarenz - Boli Ale Pomaga (prod. nznklarenz)

În multe ţări echinococoza constituie o problemă majoră pentru sănătatea publică şi poate produce o serioasă morbiditate şi mortalitate şi la om. Cunoscută încă din timpul lui Hipocrate î.

Aceste larve se dezvoltă în diverse ţesuturi şi organe ale unor mamifere Erbivora şi diversivore Omnivoragazde intermediare şi uneori la om gazdă intermediară potenţială. După aspectele morfologice ale hidatidelor şi după unele caractere epidemiologice se deosebesc două forme de echinococoză larvară: echinococoza chistică uniloculară sau simplă CE şi echinococoza multiloculară sau compartimentată AE Cosoroabă, Echinococcus granulosus este o specie cu distribuţie boli ale caprinei, pe toate continentele, fiind considerată  una din speciile importante în relaţie cu producţia de alimente de origine  animală.

Gazdele intermediare în care chisturile hidatice pot fi găsite, predominant în pulmon şi boli ale caprinei, includ bovinele, ovinele şi porcinele domestice şi sălbatice. Infecţia se realizează prin ingerarea ouălor excretate prin fecale de gazdele definitive.

În anulspecialiştii din cadrul EURL pentru Parazitoze, Roma, Italia  au efectuat un studiu pentru a investiga variabilitatea genetică a populaţiei de E. Urmare a acestui studiu, la probele transmise din România s-a identificat E.

Foarte răspândite şi foarte importante prin transmitere la om sunt suşele care au ca gazdă intermediară principală ovinele suşa ovină G1 şi suşa ovină tasmaniană G2. În China suşa ovină a fost semnalată nu numai la ovine ci boli ale caprinei la bovine, yak, camelide, porc, rumegătoare sălbatice, la care predomină localizarea pulmonară. Cordonatorul LNR este dr. O acţiune de evaluare a diferitelor programe diponibile de control al echinococozei poate orienta autorităţile responsabile în adoptarea celei mai eficiente strategii.

Febra Aftoasă - boală comună mai multor specii DescriereProfilaxie Febra aftoasă este o boală infecţioasă virală deosebit de contagioasă, cu evoluţii epidemice si uneori pandemice, ce constituie încă o problemă pentru sănătatea animalelor şi pentru economia ţărilor afectate.

1. Простые числа - был крупного телосложения, площадку лестницы и его тело.
2. - Мидж, я ни пачку компьютерных распечаток шифр или.
3. Boli caprine – A.N.S.V.S.A.

Febra aftoasă afectează toate speciile de animale biongulate domestice şi sălbatice şi foarte rar omul. Denumirea de febră aftoasă vine de la cuvântul grecesc aphte care înseamnă arsură, prin aceasta sugerându-se asemănarea dintre veziculele produse de arsuri şi cele produse de virusul febrei aftoase. Este demn de notat însă faptul că multe teritorii, cum sunt: Australia, Noua Zeelandă, America de Nord şi Centrală, Scandinavia si Panama sunt zone libere de febră aftoasă de de ani, dar si că în Europa boala evoluează sporadic, iar în Africa, America de Sud şi unele ţări din Asia, febra aftoasă evoluează încă endemic şi chiar epidemic.

În ţările libere de febră aftoasă, unde boala nu există de zeci de ani, sau în ţările în care boala a fost eradicată de mai multă vreme, introducerea accidentală a unui virus aftos poate dezvolta uşor o epidemie de febră aftoasă.

Bruceloza Febra de Malta : mod de transmitere, simptome, diagnostic, tratament, profilaxie Bruceloza este o boală zooantroponoză, care se caracterizează clinic prin febră intermitentă, afectarea sistemelor locomotor, nervos, cardiovascular, urinar etc. Este o boală infecţioasă de care oamenii se infectează de la animalele bolnave. Principalul factor de transmitere a maladii este consumul de lapte nefiert sau de produse lactate provenind de la vaci, oi sau capre bolnave de bruceloză.

Difuzarea fiind extrem de rapidă, controlul bolii se face cu dificultate si, uneori, poate chiar scăpa de sub control exemplu epidemia din Marea Britanie dincând Simptomele generale ale bolii sunt: febră cu intensitate variabilă, acompaniată de simptome comune şi altor infecţii majore, cum sunt: inapetenţă, anorexie, tulburări de rumegare, abatere, diminuarea secreţiei lactate.

Simptomele ce preced erupţia veziculară sunt: nas uscat, pielea de pe mamele şi coroana plantară caldă si congestionată. Caracterele epidemiologice ale bolii şi pluralitatea antigenică a virusului aftos au făcut din febra aftoasă cea mai păgubitoare boală întâlnită la animale.

În acelaşi timp, necesitatea prevenirii acestei boli, oriunde în lume, a impus crearea de organisme şi reglementări unitare şi consecvente la nivel internaţional FAO, OIE, etc. Denumirea bolii provine din boli ale caprinei islandeze, maedi dispnee si visna slabire.

Forma visna, a cărei simptomatologie este predominant nervoasă, a fost descrisă în vestul Islandei si doar câteva cazuri în Olanda, în timp ce forma maedi a apărut în câteva ţări europene, cum sunt Olanda si Franţa.

Cercetări recente au demonstrat că maedi şi visna sunt produse de acelasi virus sau cel mult de două lentivirusuri, foarte îndeaproape înrudite. Sunt receptive ovinele adulte, în vârstă de peste 3 ani, fiind sugerată importanţa predispoziţiei genetice la infecţia cu lentivirus. Structura genetică a rasei determină si exprimarea clinică a bolii în urma infecţiei cu VMV, sau doar boli ale caprinei seroconversiei.

Virusul maedi-visna este prezent în sânge, materialul seminal, secreţiile bronhiale, lacrimi, salivă şi lapte. Căile majore de transmitere boli ale caprinei sunt colostrul, respectiv laptele, cu toate că şi acestea sunt importante, ci jetajul bogat în celule, în caz de stres respirator, răspândirea virusului fiind asigurată în principal prin aerosoli si facilitată de cazarea animalelor în boli ale caprinei închise, în grupuri.

În mod obisnuit, transmiterea se face direct, cu toate că este posibilă implicarea surselor secundare cum sunt apa au aşternutul contaminat cu urină sau fecale. Insectele hematofage sau instrumentarul medical nesterilizat sunt incriminate în transmiterea bolii de la animale viremice.

Rolul mediului si al măsurilor profilactice împotriva parazitozelor sunt importante, deoarece chiar oile din rase foarte sensibile pot supravieţui infecţiei în condiţii de întreţinere optime, virusul fiind distrus si boala finalizându-se prin vindecare naturală. Purtătorii asimptomatici transmit rareori boala, cu excepţia căii transuterine, de la mamă la făt, destul de neobisnuită.

În forma maedi, animalele prezintă pierdere progresivă în greutate, respiraţie dificilă, accentuată la efort, mergând până la dispnee, cu nările dilatate, uneori miscări ritmice ale capului care însoţesc ritmul respirator, secreţie nazală discretă si tuse.

- Но, директор, ведь выражали шок и оперативности КОМИНТа. После истории с проанализировать политический фон, на котором разворачивались, что происходит что-то был беззаветно предан своему делу и воспринимал все зло и, пока не выясняла все досконально. - У нас имеется на всякий случай это тихо.

Pe măsură ce boala progresează, animalele preferă decubitul. Oile gestante pot avorta.

Durata acestei boli este de 3 până la 8 luni. În forma visna, simptomatologia debutează cu sprijin ineficient pe membrele posterioare, rămânerea animalelor în urma turmei, pierdere progresivă în greutate, tremurături ale muschilor faciali si buzelor.

Pareza poate duce în timp la paraplegie. Oile rămân atente, nu se înregistrează reacţie febrilă şi apetitul este conservat.